MANIFESTUL LOVEKILLS

“Depinde de tine”
Fetele nu asculta muzica punk
Fetele sunt prea timide sa mearga la concerte
Fetele ar trebui sa-si pastreze parerile pentru ele
AICI SUNT FETELE CARE SA DEMONSTREZE CA ASTA ESTE GRESIT
Fetele canta muzica punk
Fetele merg la toate concertele
Fetele publica reviste si se exprima deschis
Fetele si baietii actioneaza impreuna
E timpul sa contribui si tu, Depinde te tine”
(Cojoba)

Suntem nascuti in aceasta societate si imediat judecati in functie de sex, rasa si clasa. Sa fii liber in capitalism inseamna sa poti trece pe treapta vietii altcuiva, daca doresti sa urci scara sociala catre succes si securitate; adica sa castigi cat mai multi bani. Oricum, daca esti femeie esti prinsa in cadrul ierarhiei barbat-femeie. Daca esti femeie, fara a tine cont de rasa sau clasa, procesul de acceptare in societatea predominant masculina implica depasirea propriei trepte.

Credem ca toate fiintele umane poarta in ele potentialul unei vieti armonioase fara impunerea vreunei autoritati. Credem ca Liderii Politici ai acestei lumi s-au abrutizat intr-un asemenea grad incat nu mai pot fi considerati fiinte umane. Ii privim ca pe niste animale periculoase, sau mai grav - roboti mecanizati programati pentru distrugere si putere personala. Credem ca acesti asa-numiti „oameni” trebuie deposedati de orice mijloc pe care l-ar putea folosi impotriva fiintelor umane, sau sa fie exterminati. Credem ca la ora actuala in lume exista suficienta bogatie si cunoastere tehnologica pentru a asigura o viata fericita si libera tuturor oamenilor.

Ca femei trebuie sa atragem atentia „celorlalti camarazi fiinte umane”, ca femeile sufera o dubla opresiune. Traditiile si prejudecatiile societatii patriarhale ne impun noua, in toate sectoarele vietii de zi cu zi, o inferioritate esentiala. Tot timpul vedem reclame care folosesc pieptul femeii pentru a vinde produse nefolositoare, tot timpul cand ne plimbam singure in noapte suntem obligate sa ne amintim de sexualitatea noastra. Fiecare fluierat ne reaminteste ca suntem femei si ca femeile sunt sex. Traim cu frica in suflet deoarece stim ca fiintele inferioare infrunta constant pericolul de a fi folosite si abuzate, fara a se tine cont de dorintele si sentimentele lor. Ca femei revolutionare suntem ingrijorate ca fiecare reclama aminteste barbatilor ca femeile sunt sex. Singure in intuneric, in fata unui barbat care ne priveste doar ca pe o „pizda” nu ne putem permite sa discutam cu el despre conditia sa. Cati barbati au fost violati ?

Dorim distrugerea societatii existente, capitalista, sexista, rasista, age-ista(discriminarea pe baza de varsta) si divizata in clase. Deoarece consideram ca se bazeaza pe negarea fundamentala a egalitatii dintre oameni. „Omul” a construit o scara sociala din vieti omenesti.
Noi cautam o societate bazata pe valori umane, altele in afara de vanzare si cumparare, dorim distrugerea unei realitati sociale care neaga senzitivitatea, incurajeaza agresiunea, competitia si neincrederea. O realitate sociala care cere fiintelor umane sa sacrifice totalitatea posibilitatilor lor pentru o anume imagine de sine si sa vanda aceasta imagine in schimbul acceptarii/integrarii. O realitate sociala care incadreaza femeile in rolul de sclavi ai sclavilor.

Noi credem despre cultura burgheza ca reflecta si reproduce in tocmai, realitatea burgheza si ca aceasta realitate nu include numai lumea fizica, ci si pe cea mentala. Ca revolutionare, consideram imperativa dezvoltarea culturii revolutionare ce expune viziunea despre viitor si saboteaza realitatea prezenta. Noi credem ca fara schimbarea tiparelor economice, sexuale si culturale vom ramane inchisi intr-o structura sociala opresiva. Credem ca acceptand structura logica prezenta, ca pe singurul proces mental dintr-o gama larga de posibilitati, PERPETUAM MENTALITATEA BURGHEZA. Realitatea din jurul nostru ne arata ca „mentalitatea burgheza” este intim legata de supunerea fata de autoritate, iar aceasta supunere perpetueaza alienarea si exploatarea.

Ca femei revolutionare trebuie sa luptam constant impotriva neincrederii in sine. Problema de a ne simti individual vinovate duce la cresterea neincrederii in sine. Neincrederea in sine nu inseamna doar ca permitem sa fim oprimate, dar inhiba procesul de stabilire a unei adevarate baze a solidaritatii cu barbatii si perpetueaza situatia in care devine imposibil sa atingem aceasta solidaritate, deoarece frica individuala este imensa. Neintelegand aceasta frica in contextul sau social, ne negam noua insine oportunitatea de a o depasi si de a descoperii noi cai de a interactiona cu ceilalti.

„Multi oameni cred ca cel mai revolutionar lucru este sa fi bisexual, dar de fapt cel mai revolutionar lucru este sa fi tu insuti !”
Trebuie sa combatem structura familiala, deoarece familia patriarhala este cea care constitue una dintre armele cele mai eficiente ale claselor conducatoare impotriva schimbarilor radicale. Atata timp cat comportamentele autoritariene ne influenteaza copilaria inca de la nastere, sistemul social fundamental opresiv va continua sa se perpetueze. Atata timp cat acest razboi psihologic va continua, copilaria noastra va fi furata precum si oportunitatea de a ne dezvolta ca fiinte umane creative, iubitoare si libere.
Impotriva ignorantei si fricii care ne alieneaza si ne izoleaza unii de altii, trebuie sa ducem un razboi teribil pentru supraviatuire. Dar nu suntem interesate numai in supravietuire, ne intereseaza intregul potential al vietii.


Noi credem ca prin distrugerea mentalitatii de supunere in fata autoritatii, atat in noi insine cat si in ceilalti, nu numai ca vom crea noi arme de distruge Statul, dar vom sabota procesul de auto-perpetuare al capitalismului.
Formarea colectivului LOVEKILLS constitue o declaratie de razboi impotriva realitatii burgheze romanesti. Intentionam sa utilizam orice arma disponibila pentru a distruge toate barierele pe care femeile si barbatii le-au contruit intr-o incercare oribila, dar eficace, de a stopa maginatia.
Fara imaginatie, cum va fi posibil sa concepem o societate bazata pe bucurie, cand vedem in jurul nostru atata mizerie materiala si spirituala si cand mpartasim cu totii aceiasi suferinta psihologica ?
Fara imaginatie, unde vom gasi atata SPERANTA pentru a ne invinge frica si a ne ghida loviturile pentru a dsitruge, odata pentru totdeauna, zidurile din mintea noastra ce ne tin inchisi pe toti ?
(Preluat ASIF Melbourne-Australia)