Festivalul anarcha-feminist Lovekills

Pe 26 si 27 septembrie 2008 a avut loc la Timisoara si cea de-a treia editie a festivalului anarha-feminist Lovekills, desi parea aproape imposibil de organizat un asemenea festival intr-o societate in care ignoranta si mercantilismul se transforma rapid intr-o represiune impotriva a tot ceea ce este diferit.Problema principala cu care s-a confruntat colectivul Lovekills a fost lipsa spatiului necesar pentru desfasurarea unui astfel de eveniment, dar cei care au facut posibil acest festival au fost in primul rand grupul h.arta, cele care au sigurat spatiul pentru desfasurarea workshop-urilor, prietenii din Timisoara care au fost de acord sa-si puna la dispozitie locuintele si sa-si dedice timpul rezolvarii problemelor asa zis minore cum ar fi gatitul, cumparaturile si curatenia, dar nu in ultimul rand participantele si participantii din tara si din afara tarii care au pregatit si sustinut diferitele workshop-uri.

Deschiderea a avut loc vineri la ora 12 cu Welcome and Presentation of Lovekills Collective and Festival – Prezentarea Colectivului Lovekills,iar pe parcursul zilei au fost urmatoarele workshopuri:
– Opression of women by orthodox church – Lectura se concentreaza pe contextul romanesc si este o parte dintr-un studiu asupra Bisericii Ortodoxe Romane, vizavi de relatia acesteia cu Statul, Armata, extrema dreapta si orpimarea femeilor. Se incearca atragerii atentiei asupra felului in care biserica manipuleaza si oprima oamenii, dar in special femeile, asupra felului in care este protejata de stat, asupra felului in care incurajeaza si foloseste traditiile si prejudecatile populare.
– Latent prostitution – Cand ne gandim la prostitutie, de cele mai multe ori ne gandim la relatia directa dintre client si prostituata si omitem prostitutia subtila si mai putin evidenta.Este vorba despre felul in care actuala societate incurajeaza oamenii sa-si foloseasca propria sexualitate pentru atingerea anumitor scopuri.
– Cut & change – Este un workshop despre posibilitătile de a schimba, reinterpreta si re-contextualiza mesajele ce sunt transmise in masa prin hainele noastre sau prin alte obiecte pe care le folosim in viata noastra de zi cu zi. Vom taia, lipi, desena, combina si rescrie mesajele sexiste, consumeriste si stereotipice transformându-le in mesaje care vor vorbi despre posibile alternative
– To Shave or not to Shave that is the Question – O critica asupra prejudecatilor legate de „cresterea” parului pe corpul omului si care este conexiunea dintre acest lucru si rolurile sexuale, standardele de frumusete, moda, sanatate; provocarea tuturor acestor tabu-uri.
– Stencil Workshop – atelier practic pentru folosirea diferitelor sabloane pentru confectionarea de tricouri, graffiti-uri si folosirea unor slogane cat mai inspirate pentru exprimarea diferitelor opinii politice.
Tot in cadrul festivalului sau mai putut viziona urmatoarele filme:
–Habitual Sadness 2 - documentar
– Killing us softly – documentar
– The Magdalene Sisters
Ziua s-a incheiat cu o cina vegana

Sambata a inceput la ora 13.30 cu – Self-defance Opened workshop / Auto-apararea in general dar in special pentru femei. Atat practic cat si aspecte teoretice (desfiintarea prejudecatii sexului slab),apoi au urmat:
– Feminism – not just for wommin / Discutie despre faptul ca patriarhatul ii afecteaza si pe barbati. De ce unii barbati cred ca feminismul este doar o lupta a femeilor? Si cum pot fi depasite ideile preconcepute despre separatism.
--Color hair – workshop despre cum poti sa-ti aranjezi singur/a parul: tuns, vopsit etc.
– D.I.Y. – Computer Security workshop / Atelier despre cum poti sa-ti protejezi computerul si dreptul la intimitatea corespondentei.
– Drag Workshop / Drag – de la prescurtarea din limba engleza a expresiilor „dresssed as guy/girl” (imbracat ca un baiat /fata). Baietii sunt incurajati sa se imbrace ca fetele, iar fetele ca baietii. Aceste idei sunt puse in practica dupa prezentarea unei scurte istorii a acestui tip de performance.
Sau mai rulat si filmele But I’m a Cheerleader –film,...
Seara s-a terminat cu o cina vegana, dupa care toti participantii au mers la petrecerea de ramas bun, care speram ca a lasat o amintire placuta.
Din punctul meu de vedere lucrul cel mai important a fost atmosfera de prietenie creata de toti participantii. Mai multi dintre participanti au remercat faptul ca oamenii pot comunica, pot dezbate idei si probleme intr-un mod ce contravine total tuturor prejudecatilor si cliseelor de comportament impuse de actuala societate. Prin prisma faptului ca a fost vorba de un festival anarha-feminist trebuie remarcat numarul mare de participanti de sex masculin veniti atat din tara cat si de peste hotare pentru a participa activ la acest eveniment. Ideile patriarhale si sexismul pe care acestea il genereaza pot fi cu usurinta inlaturate deoarece sunt absolut anti-naturale si nu fac altceva decat sa ingreuneze sau sa distruga relatiile dintre oameni.
Editia a treia a festivalului anarha-feminist lovekills a demonstrat inca o data cum practica feminista poate crea anarhia.

IMAGINI SCANATE IN MINTEA MEA

Sunt o anarhista si prin aceasta scrisoare vreau sa va povestesc cateva ore din viata mea.

Era perioada summit-ului NATO si ma aflam intr-o cladire din Bucuresti, tin sa mentionez ca acest spatiu era inchiriat legal pe baza unui contract. Aici se desfasurau mai multe evenimente alternative: discutii, proiectii video si alte ateliere, cu teme impotriva razboiului, anti-nato, anti-militarism s.a.m.d.

In data de 02.04.08,dupa ora 12(nu stiu exact cat era), mai intai ni s-a taiat curentul, iar dupa cateva minute s-a oprit orice semnal telefonic, toate retelele erau blocate, atunci cineva s-a dus la geam sa vada ce se intampla afara. Dintr-o data cineva a strigat: ,,vin peste noi! vin mascatii!”. Nu am apucat sa mai facem nimic, dintr-o data s-a spart usa si echipele de luptatori de la jandarmerie au intrat cu forta peste noi, au dat cu spray lacrimogen si ne-au imobilizat prin violenta.Tot ce am putut sa vad a fost cum au intrat ca niste salbatici, care nu au mai vazut alti oameni(parca nu stiau sa mearga, sareau ca niste maimute), erau imensi, agitau bastoanele si urlau in continuu: ,,gura”, ,,la pamant”, ”culcat”, ”nu misca”si mai multe injuraturi la adresa noastra. Langa mine au mai fost femei si fete, care au stat cu mainile in fata si stigau disperate: ,,stop!stop!”, ele au fost lovite fara mila, ba chiar cu si mai multa bestialitate si au fost doborate la pamant. Pe mine m-au lovit cu bastonul ori cu piciorul in partea din spate a genunchiului, in acel moment am simtit ca mi s-a rupt piciorul si am picat jos de durere. Ne-au calcat pe maini, pe picioare, pe tot corpul, ne loveau cu bocancii si cu bastonul. A fost un baiat care a opus rezistenta verbal, pentru ca fizic era imposibil, iar pentru asta a fost lovit intr-un mod inuman, barbar. Stateam cu fata in jos si pentru a nu-mi pierde cunostinta din cauza durerilor si a gazelor lacrimogene din jurul meu, am incercat sa-mi duc mintea departe de acest loc, undeva unde ei nici nu existau, unde nu mai era durere, incercam sa ma gandesc numai la lucruri frumoase. In unele clipe reuseam, dar imediat trebuia sa ma intorc inapoi, orice gand al meu departe de durere era perturbat de vocile prietenilor mei, care strigau si ei de durere. Ne-au pus catuse si ne-au strans mainile foarte tare, incat ne-au provocat rani, la unii chiar le-a pus piciorul in spate pentru a le lega mainile. Nimeni nu putea sa zica nimic, nici macar ,,au” pentru ca era lovit din nou si ziceau: ”ce ai mai,te doare?”. Mai era o femeie ranita, iar unul dintre jandarmi a vrut s-o ajute cumva, dar a strigat un altul sa nu-i faca nimic: „las-o dracului acolo, ca merita”. In momentul in care am spus ca mi-au rupt piciorul, au incetat sa ma mai loveasca, dar unul dintre ei nu s-a abtinut, a venit si a dat cu bocancul in piciorul meu ranit pentru a verifica(nu pot sa descriu durerea aceea, a fost groaznica). Aveam o fasa elastica in rucsacul pe care il avem in spate, dar ei mi l-au luat si l-au aruncat, am cerut-o in continuu, dar nu am primit nimic pe motiv ca nu am nimic - doar ma prefac, ba mai mult mi-au zis sa tac din gura ca altfel ma arunca pe scari ca sa-mi revin, ca sunt drogata(poate eram, dar de durere). Apoi m-au pus sa merg singura si cand au vazut ca nu mai am putere m-au dus pe brate. Cand m-au scos afara din cladire, m-au pus jos pe un pamant rece si umed, mi-au dat jos caciula si au inceput sa ma traga de par, in acelasi timp a venit un politist care tot imi filma fata. Dintr-o data s-a auzit o voce: „nu mai loviti bai aici ca sunt camere sus, n-o mai trage pe aia de par ca sunt camere peste tot”. Dupa ce au aflat si alti politisti ca am piciorul rupt, au propus sa ma lase acolo pe jos, legata cu mainile la spate, langa o ghena de gunoi din incinta cladirii, ca sa nu aiba ei victime, dar pana la urma au venit si m-au perchezitionat si mi-au filmat toate lucrurile ce le aveam la mine. Intre timp a venit un politist in civil si m-a luat cu tot felu de intrebari, ca noi ne mai stim de la alte actiuni si de ce nu m-am potolit, toate astea zicandu-le pe un ton din care reiesea ca noi suntem vinovati, ca trebuia sa stam acasa. Apoi m-au urcat in duba impreuna cu ceilalti. Nu au vrut sa-mi puna toate lucrurile la loc, le-au lasat imprastiate, nici caciula nu au vrut sa mi-o dea inapoi, iar eu eram legata la maini, in imposibilitatea de a mi le aduna singura, dar intr-un final mi le-au aruncat in duba. In masina jandarmeriei nu am mai fost agresata fizic, spre deosebire de ceilalti care inca mai erau loviti din cand in cand, dar in schimb am fost agresati verbal toti, pe baieti iau facut ,,homo”, ,,poponari”, ,,jegosi”, pe noi fetele ne-au facut ,,urate”, ,,traseiste”, ,,babe”, ,,nebune”, iar unei fete ia zis: ,,nu te-as fute nici moarta” , tot felul de glume rasiste si sexiste si ne-au injurat de toti dumnezeii, strasmosii si altele foarte scarboase. Eu am continuat sa cer fasa elastica, dar mi-au spus un NU categoric, zicandu-mi ca merit ce mi s-a intamplat, ca nu m-a pus nimeni sa protestez. Atunci am cerut sa mi se lase mainile libere pentru a-mi aranja piciorul intr-o pozitie mai buna, dar la fel am fost refuzata. Eram acuzati ca din cauza unor,,retardati”si ,,jegosi” ca noi, ei nu si-au mai vazut casa si familia de cateva zile si considerau ca pe noi trebuie sa se razbune. Dupa ce au inchis usa dubei, un jandarm a strigat la ceilalti colegi ai lui: ,,bai! fiti atenti, ei au dat primi cu spray”, dar tot ei au declarat ca nu au gasit nimic asupra noastra decat un briceag, acuzandu-l pe posesorul acestuia ca aste liderul nostru. Apoi ne-au luat curelele la toti care aveam si au inceput a intreba pe fiecare: cati ani are, cum il cheama, ce facea acolo, de unde e si tot felul de alte intrebari, iar cine nu raspundea era lovit, ori daca le ziceai ceva ce nu le convenea, te loveau iar. La un moment dat, unu a scos pusca si a vrut sa loveasca un baiat, atunci noi am tipat cu toti si au fost si vreo doi jandarmi care au zis “nu”. Vorbeau intre ei, sa-si puna mastile si pe noi sa ne gazeze pana ne facem legume.

Intr-adevar erau de o pregatire ,,excelenta”, se strigau in continuu pe nume, pana cand un coleg de-al lor a zis sa nu-si mai foloseasca numele, dar cu ,,siguranta” la angajarea lor li s-a „facut” si testul psiho, ca altfel nu-mi explic cum unui om xenofob, rasist, sexist, plin de ura si violent, i s-a dat dreptul sa lucreze cu oameni si mai grav: i s-a mai pus o arma in mana !

Nici cei de la politie nu erau asa de interesati de starea piciorului meu, ei erau curiosi doar de informatii de la mine. Am fost separata de prieteni mei si dusa intr-un birou unde am fost interogata de un barbat, acesta punea tot felul de intrebari indiscrete, la care eu am refuzat sa raspund fara prezenta avocatului meu, acest lucru l-a infuriat tare si m-a obligat sa scriu o declaratie. Si aici s-a suparat ca nu am vrut sa scriu cum dicta el, apoi a plecat si au venit doua femei sa ma perchizitioneze.Una dintre ele a inceput sa traga de parul meu si sa dea jos “mesa”, cum ii zicea ea, ca sa se uite in ea daca nu am ceva ascuns, iar eu tot incercam sa-i spun sa nu mai traga ca e parul meu si nu am nici o mesa. La pechezitie mi-au gasit trei fluturasi(uitati de mult in geaca) cu un anunt din data de 8 martie, in care era scris un program cu evenimente pe tema feminismului. Femeilor de la politie li s-a parut suspect si destul de periculos si s-au dus sa le arate superiorilor lor. Ma acuzau de felul cum aratam, ca nu sunt aranjata, ca sunt neingrijita etc. Apoi au inceput sa-mi tina tot felul de teorii morale, doctrine si puneau tot felul de intrebari in acelasi timp. Mereu eram intrebata: ,,cine este lideru?”, ,,de unde am aflat de loc?”, ,,cine e organizatorul?”etc, spunandu-mi ca numai eu sunt vinovata de tot ce mi s-a intamplat, ca nu m-a pus nimeni sa ma duc acolo. Le-am zis ca e dreptul meu sa ma duc unde vreau sa-mi spun parerile, la care ele mi-au zis sa le tin pentru mine ca nu trebuie sa le fac publice, mai ales in perioada summit-ului. Am inceput sa le povestesc brutalitatea cu care am fost tratati si toate jignirile care ni le adresau jandarmii, in special pe cele sexiste(exact in limbajul vulgar in care au fost adresate), explicandu-le ca nimeni nu merita sa fie tratat in asemea fel, orice ar fi comis. Pentru o perioada de 3 minute au tacut si expresia fetelor li s-a schimbat, dintr-una dura si scarbita, intr-una ganditoare, dupa care au inceput sa vorbeasca intre ele despre viata lor personala de parca eu nici nu mai eram acolo.

A aparut si asistenta, dupa nu stiu cata intarziere, cu care nu am plecat imediat pentru ca cei de la politie mai aveau treaba cu mine, trebuia sa ma pozeze, sa-mi ia amprentele si sa imi mai puna intrebari. In sfarsit am ajuns si la spital, unde am fost primita cu caldura si sprijin din partea doctorilor, care erau si ei suparati ca in Romania se incalca dreptul la libera exprimare si mai multe drepturi ale omului, ba chiar mai mult, au acuzat statul roman ca fiind unul comunist si opresiv.

Acum stau in pat si astept vindecarea piciorului si sa ne vedem din nou pe barricade ! Asta nu a fost prima mea arestare si agresiune din partea politiei, dar nici una nu a fost asa de horor. Dar din toata intamplarea asta, am castigat doar putere, mult mai multa putere pentru a merge inainte. Ei au castigat doar o batalie nu si razboiul cu noi. LUPTA CONTINUA !!!

TRAIASCA ANARHIA!

BISERICA ORTODOXĂ ŞI OPRIMAREA FEMEILOR

„Nici o instituţie din civilizaţia modernă nu este atât de tiranică şi nedreaptă faţă de femei cum este biserica creştină. Aceasta cere totul de la femeie şi nu-i oferă nimic în schimb. Istoria bisericii nu conţine nici măcar o singură referire la egalitatea femeilor...Doar tirania şi falsitatea fac Creştinismul capabil să ţină femeia supusă.”

Inferioritatea impusă femeilor de secole este rezultatul direct al misoginismului predicat de Biblie. Punctul de plecare al acestor resentimente faţă de femei a fost inventarea „mitului Evei” şi din acest punct textele biblice au încercat în mod absurd să demonstreze inferioritatea femeilor prin stratageme oribile, folosindu-se de efectul pe care teroarea şi frica îl au asupra raţiunii umane. Ura şi frica faţă de femei au fost construite pe imaginea diabolică a femeii, ca sursă a tuturor nenorocirilor de pe pamânt, ca răul însuşi.

Urmează doar câteva extrase din textele biblice:

„Femeia trebuie să rămână tacută în biserici, ele nu au voie să vorbească; dar trebuie să fie supuse aşa cum spune Legea.” (I Cor. 14:34-35)

„O femeie trebuie să înveţe în tacere şi în supunere absolută. Nu permit unei femei să înveţe sau să aibă autoritate asupra unui bărbat. Ea trebuie să fie tăcută. Pentru că Adam a fost creat primul, iar după Eva. Iar Adam nu a fost cel ispitit; femeia a fost cea ispitită şi a devenit păcătoasă.” (I Tim. 2:11-14)

„Capul fiecărui bărbat este Cristos, iar capul fiecărei femei este barbatul.” (I Cor. 11:3)

„Pentru că bărbatul nu se trage din femeie, ci femeia din bărbat si nici bărbatul nu a fost creat pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.” (I Cor. 11:8-9)

Iar acum câteva dintre adevăratele practici ortodoxe:

Fertilitatea femeilor este văzută ca ceva murdar. Fie că este vorba de menstruaţie sau de sarcină. Dacă o femeie este la menstruaţie ei nu i se permite să intre în biserică 7 zile de la începutul menstruaţiei, sau dacă trebuie să fie botezată în timpul menstruaţiei, procesul este anulat. Dacă o femeie este gravidă ei nu i se permite să intre în biserică până nu este subiectul unui anume ritual religios de curăţare. Dacă o femeie dă naştere unui băiat ea va rămâne ne-curată timp de 3 săptămâni,dar dacă dă naştere unei fete atunci va fi ne-curată pentru 6 săptămâni. Astfel viitoarea femeie este stigmatizată chiar înainte de a se naşte şi stigmatizează la rândul ei pentru a doua oară mama: mai întâi pentru că aceasta a dat naştere unui copil şi apoi pentru că acest copil este fată.

Căsătoria are scopul de a încuraja procreaţia (care mai târziu va determina încă o dată murdărirea femeii) şi de prevenire a depravării şi a curvărăselii. Când se căsătoreşte, preotul o învaţă pe femeie „să se supună bărbatului pentru că bărbatul este capul femeii” şi „să se teamă de bărbat”.Astfel femeia işi schimbă autoritatea căreia i s-a supus întreaga viaţă : înainte de căsătorie – cea a tatălui, cu cea nouă – cea a bărbatului. Dacă femeia a întreţinut relaţii sexuale înaintea căsătoriei fără aprobarea tatălui, ea este curvă şi chiar după căsătorie ea va trăi sub semnul preacurviei;iar femeia care comite adulter, va fi alungată de soţul ei. Dar situaţia reciprocă nu este valabilă, femeia continuă să păstreze bărbatul care comite adulterul.

Este adesea argumentat faptul că deşi 86,8% dintre români sunt înregistraţi ca aparţinând confesiunii ortodoxe, un procent aproape insignifiant dintre ei practică intr-adevăr ortodoxismul. Acest lucru este adevărat doar dacă observi cine merge de fapt cu regularitate la biserică, celebrează sărbătorile ortodoxe, respecte restrângerile ortodoxe şi aşa mai departe. Marea majoritate a celor 86,8% dintre români trec rar pe la biserică, neglijează sărbătorile şi restricţiile, fiind aşa numiţii „creştini de duminică”, ocazionali, oportunişti şi în acest fel ei nu reprezintă un mare pericol, o reală ameninţare la emanciparea femeilor...Dar, cei care sunt satisfăcuţi de acest fel de argumente par să ignore faptul că 100% din această mare majoritate trăiesc în medii şi familii patriarhale extrem de opresive, ei dându-şi toate valorile şi scopurile în viaţă în funcţie de morala creştină, care este cultural şi social moştenită, fiind astfel adânc înrădăcinată în subconştientul lor. Toate ierarhiile şi dihotomia bărbat-femeie/superior-inferior sunt prezente în vieţile lor, acesta este rolul principal al familiei, toate acestea provin din învăţăturile ortodoxe şi morala creştină.

EXORCIZAREA IRINEI CORNICI

Cruzimea nebunească şi tirania bisericii ortodoxe nu se regaseşte doar în discriminarea şi oprimarea de orice fel a femeilor, nu se opreşte aici, merge până la tortură şi crimă cu sânge rece. În iunie 2005 într-o mănăstire din nord-estul României, un preot ajutat de 4 măicuţe au ucid o tânără femeie prin crucificare. Sub pretexul că ea era posedată de diavol, datoria lor creştină i-a îndemnat să-i salveze sufletul şi să-i aplice ritualul exorcizării. Au legat tânăra femeie cu lanţuri de o cruce de lemn, i-au astupat gura cu un căluş şi au lăsat-o imobilizată fără nici o posibilitate de a se mişca, de a se hrănii şi hidrata; condiţii care au dus la o moarte chinuitoare după trei zile. Ceea ce preotul ortodox şi maicile identificau ca diavolul ce stăpâneşte sufletul tinerei femei erau de fapt simptomele unei tulburări emoţionale, fata fiind diagnosticată în prealabil cu aceasta şi preotul fusese avertizat. Întreg satul, restul maicilor şi preoţii de la mănăstire şi-au declarat solidaritatea cu ucigaşii şi şi-au exprimat recunoştiinţa pentru că au fost salvaţi de diavol. Reacţia comunităţii este alarmantă, deoarece este caracteristică pentru venerarea oarbă a bisericii ortodoxe de către popor. Biserica este singura autoritate în sat, ea guverneaza vieţile oamenilor, nu numai în sensul religios, dar este implicată şi în celelalte aspecte, interferează social, cultural, politic şi chiar economic în dinamica societăţii. Este şi mai alarmant când te gândeşti că populaţia rurală reprezintă aproape jumătate (45,1%) din populaţia României. În cele din urmă preotul a fost condamnat la 14 ani de închisoare. În apărarea lui avocatul a folosit argumente precum : exorcismul este o practică larg răspândită în întreaga ţară şi ritualuri similare de exorcism se petrec tot timpul sub îndrumarea şi aprobarea Bisericii Ortodoxe Române.

ORTODOXISMUL MENŢINE FEMEILE TĂCUTE, SUPUSE ŞI NEEDUCATE.
"Biblia şi Biserica au fost cele mai mari stavile în calea emancipării femeilor."

Blana: o moda si un statut social pentru unii, o cumplită sentiinţă la moarte pentru alţii.

În fiecare an sunt omorâte între 80 si 100 milioane de animale de industria îmbrăcămintei şi blănurilor. Sunt folosiţi sute de mii de ratoni şi samuri, milioane de nurci şi vulpi, canguri. Aceste animale sunt crescute in ferme sau prinse in sălbăticie, doar pentru a satisface fiecare noua schimbare din lumea modei.

Industria blănurilor este o ocupaţie violentă si sângeroasă. Prinderea animalelor in capcane, lovirea lor, înecare lor si jupuirea pieilor doar de dragul vanităţii oamenilor este absolut inacceptabilă.

Cand oamenii aleg sa poarte blană, ei demonstrează lumii completa lor nepăsare si desconsiderare pentru natură si animale.

Unii designeri îşi justifică alegerea blănurilor pentru colecţia lor prin faptul că folosesc numai pieile unor animale „dăunătoare” precum : iepurii, oposumii şi vulpile. Dar şi aceste animale îndură aceiaşi suferinţă ca şi speciile ameninţate. Deoarece se presupune că viaţa acestor animale valorează atât de puţin, sunt omorâte prin cele mai feroce metode.

CUŞTILE: În fermele de animale crescute pentru blană acestea sunt închise în cuşti şi expuse vântului rece si puternic pentru a li se stimula creşterea blănurilor atât de preţioase. Multe animale trăiesc ani de zile în asemenea condiţii oribile, înainte ca fermierii să le ucidă şi apoi să le vânda blănurile pentru a se face din ele haine, căciuli şi gulere. Animalele sunt omorâte în cel mai bun caz prin injecţie letală, dar mai des sunt gazate, electrocutate sau li se rupe gâtul; ori prin orice alte metode care asigură pe fermieri că blănurile nu sunt afectate.

CAPCANELE: Animalele sălbatice sunt prinse in capcane de oţel, ceea ce înseamnă că ele suferă o moarte violentă, chinuitoare, de multe ori o agonie îndelungată. Unele animale îşi rod lăbuţa prinsă în capcană pentru a scăpa, mai ales mamele disperate sa ajungă înapoi la puii lor. Când o capcană este activată, dinţii mari de oţel ai acesteia muscă violent carnea animalelor, sfâşie ţesuturile şi ligamentele şi fracturează oasele. Imaginaţi-vă că va-ţi prinde degetele în portiera maşinii ca să vă faceţi o idee despre cum se simt animalele prinse in capcane. Capcanele du dinţi de oţel au o notorietate atât de sinistră încât au fost interzise în peste 80 de ţari.

CAPCANELE UCID ANIMALE DOMESTICE: Animalele pot fi prinse atât de picioare, dar şi de gât. Asemenea capcane ucid fără discriminare câini, pisici, păsari şi orice creatură nevinovată care are ghinionul să treacă prin raza lor de acţiune. Prinse astfel animalele vor muri încet, ştrangulate, înfometate, îngheţate sau chiar mâncate de alte animale.

FERMELE DE BLANĂ: Animale precum nurcile si vulpile îşi petrec întreaga viaţă, de la naştere până la moarte, trăind în cuşti de sârmă, înguste şi mizerabile. Aceste cuşti produc asemenea stres acestor animale sălbatice prin natura lor, încât le dezvoltă un comportament anormal ce le face să-şi ucida puii si să-şi mănânce cozile. Comportamentul anormal include lovirea gratiilor şi învârtirea incerc datorită stresului şi plictiselii. Unii producători de blană ucid animale precum vulpile prin electrocutare anală sau vaginală. Animalele electrocutate simt o durerea puternică a unui atac de cord în timp ce sunt perfect conştiente. Animalul nu-şi pierde cunoştiinţa timp de 1-2 minute. Când are loc electrocutarea vulpea tremură, se zbate si ţipă. Alţi producători de blănuri ucid nurcile injectându-le un insecticid puternic in inimă. Această metodă crudă produce animalului convulsii timp de 10 minute înainte să moară. De multe ori animalele sunt doar ameţite şi sunt jupuite de vii.

IEPURII: Iepurii folosiţi în industria blănurilor sunt consideraţi a fi o rasă special crescută in acest scop si sunt închişi în cuşti suprapopulate. Îşi petrec întreaga viaţă în cuşti de sârmă fără a avea posibilitatea să sape, să sară sau să se joace. Iepurii sunt animale sensibile, inteligente si extrem de curate prin natura lor, dar sunt ţinuţi în cuşti foarte mici înconjuraţi de materiile fecale. Metodele pentru măcelărirea iepurilor sunt la fel de inumane, sunt loviţi în cap iar apoi li se rupe gâtul, uneori li se taie capul.

Cum poţi ajuta TU :

REFUZĂ SĂ CUMPERI HAINE DE BLANĂ ŞI BOICOTEAZĂ TOATE MAGAZINELE CARE LE VÂND. Ajută la atragerea atenţiei opiniei publice şi la stoparea comerţului cu blănuri. Acesta există deoarece există o cerere. Poţi trimite e-mail-uri şi scrisori companiilor producătoare sau poţi folosi acest text distribuindu-l şi informând câţi mai mulţi oameni.

Suntem puternice pentru ca am supravietuit

Am ajuns sa cred de fiecare data,

Ca ceea ce este mai important pentru mine trebuie spus,

Transformat in cuvinte si impartasit,

Chiar cu riscul de a fi neinteleasa sau invinetita.

Cand indraznesc sa fiu puternica,

Sa-mi folosesc forta in serviciul imaginatiei mele,

Atunci devine din ce in ce mai putin important daca mi-e frica.

Tacerea nu te va proteja.

-Audrey Lorde-