"Nu sunt feminista, pentru ca nu ma consider o victima!"

Femeia a fost, este si va fi un mister al universului. Intotdeauna, numerosi filosofi au incercat sa dea o definitie "conceptului" de femeie, atribuindu-i numeroase denumiri: "femeia este un animal cu parul lung - cu o inteligenta invers proportionala cu acesta", "femeia este un obiect", "femeia este o imbinare intre tot ceea ce este mai frumos, mai senzual si mai viclean in lume".
Am observat ca astfel de filosofi vorbesc despre oameni si femei. Si un lucru este foarte bine implementat in gandirea acestor "oameni" femeia este sexul slab, fiinta inferioara, care trebuie sa-si cunoasca lungul nasului, ca nu cumva sa si-l scoata din cratita, pentru ca oricum se va gasi ac de cojocul ei.
Incepand cu Biblia, numeroase carti au vorbit despre femei, dar nu au facut altceva decat sa le aseze in umbra barbatului, chiar si prin laude, dar cel mai des prin jigniri. Multe femei au vrut sa schimbe aceasta imagine, incercand sa formeze miscari feministe pentru castigarea drepturilor ce li se cuveneau. Dar oare, dreptul la vot spre exemplu - care ne-a creat o mai mare libertate, este cu adevarat un castig ? Da, ar spune unii, acum putem avea acelasi locuri de munca ca si barbatii, putem purta haine la fel ca ei, ne putem tunde la fel ca ei, putem etala aptitudini de buni politicieni si oameni de afaceri.
Dar pe mine, ca femeie, nu ma incalzeste faptul ca pot vota o femeie presedinte, ca sunt arestata de o politista, ca sunt inselata de o patroana, pentru ca si aceste femei nu sunt altceva decat niste rotite ale sistemului, intocmai ca si barbatii pe care ii imita.
Lucrul care ma supara cel mai tare este acela ca mergi pe strada si esti hartuita, ca ai "prieteni" care se uita la tine ca la un obiect sau ca la o sluga; iar toate acestea creeaza complexe si le fac pe femei sa-si doreasca sa fie barbati, niste barbati si mai nemernici.
Dar vai, nu numai barbatii gandesc asa despre femei, sunt si femei care gandesc la fel. De ce? Deoarece familia, scoala, sistemul, sunt facute de asa natura incat sa-l instraineze pe om de el insusi si sa nu observe adevaratul rau: Statul - care prin politica lui creeaza nonvalori, nedreptati, motive artificiale de ura; prin societatea pe care o protejeaza, implementeaza notiunea de superioritate si ierarhiile dintre oameni.
Sexismul si feminismul sunt produse ale societii capitaliste, sunt notiuni inventate si hranite de propaganda de Stat, pentru a-si justifica raul protector, pentru a-si ascunde inutilitatea, pentru a dezbina, pentru a conduce si exploata mai usor, pentru a etatiza efectiv relatiile dintre oameni.
Statul, impreuna cu Biserica au reusit sa impuna barbatului sentimentul de superioritate, iar femeii pe cel de inferioritate, pentru a destrama fraternitatea si egalitatea dintre oameni, pentru a face ca cele doua sexe sa lupte intre ele pentru putere, bani, renume.
Si femeile si barbatii sunt oameni (sunt la fel si in acelasi timp sunt diferiti), insa nu trebuie sa uitam ca la oameni (chiar si la animale) diferentele adevarate apar de la individ la individ, de la personalitate la personalitate, fiecare cu slabiciunile si calitatile sale; indiferent de sex, rasa, nationalitate sau provenienta sociala.
In principal trebuie sa desfiintam ideea de superioritate sau inferioritate, atat intre barbati si femei, cat si intre indivizi. Femeile si barbatii trebuie sa lupte impreuna impotriva tuturor prejudecatilor, impotriva autoritarismului si a oricaror constrangeri, pentru o societate fara Stat, fara exploatare, fara rasism, fara sexism, fara invidie si ura. Pentru triumful anarhismului, pentru libertate totala.
Oricum, barbatii respecta intotdeauna femeia , cand aceasta "impune" respectul. Dar daca feminismul cerseste acest respect si drepturi egale - recunoaste neputinta si inegalitatea, iar femeile vor fi si mai umilite si batjocorite. Adevaratii si singurii dusmani, sunt Capitalismul si Statul, care se apara si se intretine reciproc.
Daca "femeia e o muzica ratacita in carne", atunci se poate spune ca muzica e o femeie ratacita in sunete. Insa observati manelele regasite in "carnea" femeilor ratacite prin discoteci si videoclipuri, ca sa intelegeti ce inseamna uratul, prostia, vulgaritatea, dar si misoginismul. Multi barbati plescaie lacom in fata unui asemenea spectacol jalnic si au impresia ca toate femeile sunt la fel. Dar misoginismul lor nu este altceva decat camuflarea propriilor slabiciuni.Ei stiu ca nu au nimic de oferit unei femei puternice si nu pot decat sa abuzeze de cele carora societatea le-a oferit statutul de victime pe viata.
Dar nu numai femeile sunt victime, ci orice persoana care nu este revoltata de actuala stare de lucruri, de ceea ce i se ofera in schimbul a ceea ce ii este furat; orice ignorant notoriu (cu voie sau fara de voie), mai devreme sau mai tarziu, va cunoaste crudul adevar: a fost si este o victima a sistemului.
Dar viitorul iti apartine, niciodata nu e prea tarziu. Iar daca alegi rezistenta esti tot timpul cu un pas inaintea societatii, avangarda iti ofera o viata reala, ceva mai departe de mocirla in care se complac si se scufunda ceilalti. Suna cam elitist, dar incitant. Oricum, realitatea e cel mai greu de suportat. Sistemul e mai puternic decat orice individ, dar de victimizat - te victimizezi singur si singura.
Solidaritatea e arma noastra !

MANIFEST ANARHO-FEMINIST

In toata lumea, cea mai mare parte a femeilor nu au dreptul sa decida cu privire la chestiunile importante care le afecteaza viata. Femeile sunt supuse la doua tipuri de opresiune, opresiunea generala pe care o sufera orice persoana si sexismul, adica opresiunea si discriminarea pe criterii sexuale.
Sunt cunoscute cinci forme diverse de opresiune :
1. Opresiunea ideologica, impusa de anumite traditii culturale, de religie, de publicitate si propaganda. Sunt manipulate diferite concepte, profitandu-se de sentimentele si sensibilitatea femeilor. Totul se bazeaza pe propagarea atitudinilor patriarhale si autoritare si pe mentalitatea capitalista.
2. Opresiunea statala, forma ierarhica de organizare ce presupune comanda celor din varf catre etajele inferioare, in majoritatea relatiilor interpersonale, inclusiv in viata privata.
3. Exploatarea si represiunea economica, atat ca muncitoare cat si consumatoare, atat acasa cat si in acea activitate salariata numita «munca pentru femei».
4. Violenta, atat la nivelul societatii, cat si la nivel personal; indirecta cand este vorba de coercitie din lipsa altor alternative si directa cand e vorba de sfera fizica.
5. Lipsa de organizare, tirania structuralizarii care distruge responsabilitatea si creaza inactivitate si slabiciune.

Toti acesti factori interactioneaza, contribuie simultan si se sustin alternativ in interiorul unui cerc vicios. Nu exista un punct slab pentru intreruperea cercului, dar nu este indestructibil.
Anarho-feminismul este o chestiune de constiinta. O constiinta care pune gardieni ce supravegheaza propria activitate. Principiile pentru o societate libera sunt absolut clare pentru cei ca noi.
Anarho-feminismul inseamna independenta femeilor si aceeasi libertate cu cea a barbatilor. O viata si o organizare sociala unde nu exista superiori si inferiori, unde toti se coordoneaza, barbati si femei. Aceasta se aplica tuturor nivelurilor vietii sociale, cat si vietii private.
Anarho-feminismul implica decizia si actiunea cu privire la problemele femeilor, in special cele private. In probleme ce privesc atat barbatii cat si femeile, ambele sexe trebuie sa ia decizia in mod egal.
Femeile trebuie sa hotarasca asupra corpului lor, in toate problemele ce privesc contraceptia si graviditatea. Dominatia masculina trebuie combatuta individual si colectiv, trebuie combatuta atitudinea de proprietate si control asupra femeilor, trebuie luptat impotriva legilor represive si pentru independenta si autonomia economica si sociala a femeilor.
Traditionalul nucleu familial-patriarhal trebuie substituit cu asocierile libere intre barbati si femei, pe baza drepturilor egale de decizie a ambelor parti, pe respectul autonomiei si integritatii individuale.
Stereotipurile sexuale intalnite in educatie, in media, la locurile de munca, trebuie abolite. O metoda justa o reprezinta impartirea radicala a muncilor intre sexe, atat in viata domestica si educatie, cat si in munca de zi cu zi.
Structura muncii trebuie schimbata radical, trebuie facute planuri pentru cooperare, atat in munca de acasa cat si in societate. Diferenta dintre munca barbatului si cea a femeii trebuie desfiintata. Cresterea si educarea copiilor trebuie sa fie o responsabilitate atat pentru femei, cat si pentru barbati.
Prim-ministrii femei si celelalte femei aflate la putere, nu vor sa se ocupe de problemele tuturor femeilor si nici de desfiintarea opresiunii. Marxismul si feminismul burghez s-au indepartat de lupta pentru eliberarea femeilor. Pentru majoritatea femeilor nu poate exista feminism fara anarhism. Cu alte cuvinte, anarho-feminismul nu are nimic de-a face cu puterea femeilor sau cu prim-ministrii femei, dar corespunde organizarii fara putere si fara prim-ministrii.
Dubla opresiune la care sunt supuse femeile necesita o lupta dubla, cat si o organizare dubla: pe de o parte federatiile feministe, iar pe de alta parte organizatiile anarhiste. Anarho-feministele formeaza un acord si o uniune din aceste doua tipuri de organizare.
Un anarhism serios trebuie sa fie si feminist, altfel inseamna ca este un pseudo-anarhism patriarhal. Este treaba anarho-feminismului sa asigure caracteristica feminista a anarhismului. Nu exista anarhism fara feminism.
Un punct esential al anarho-feminismului este ca schimbarile trebuie sa aiba loc AZI, nu MAINE sau dupa revolutie. Revolutia trebuie sa fie permanenta. Trebuie sa incepem astazi pentru a combate represiunea din viata cotidiana.
Trebuie sa gandim autonom, fara a delega nici unui lider dreptul de a decide ceea ce vrem sa facem: trebuie sa luam deciziile singure, cand este vorba de probleme personale, impreuna cu celelalte femei cand este vorba de probleme exclusiv feminine si impreuna cu ceilalti oameni, cand este vorba de probleme de interes general.

TOATA PUTEREA IMAGINATIEI!!!