Monday, February 26, 2007

UN MANIFEST IMPOTRIVA MONOGAMIEI SI IMPOTRIVA MONOTONIEI

Pledez pentru o revoluţie a relaţiilor, distrugerea regulilor dintr-o relaţie pentru a crea vieţi de intensitate, pasiune şi dragoste abundentă nerestricţionată, fără obligaţii, plictiseli şi restricţii. Pledez pentru comunităţi radicale de sprijin şi dragoste, pentru înlocuirea unei lumi fracturate şi vide, pline de lipsuri şi temeri din actualul model al cuplului.

Monogamie şi Anarhie

Justificările cele mai obişnuite ale monogamiei sunt că este ceva «natural» şi «normal», acestea fiind dovedite de funcţiile reproductive ale fiinţei umane. Funcţia care ajută la popularea lumii de către oameni. Natura umană ne-a pre-programat să fim capabili de a iubi o singură persoană la un moment dat, să simţim în mod natural sentimentele de gelozie şi posesiune.
Personal, nu am încredere în nici un status-quo care face apel la «natura umană» pentru a se justifica, deoarece de obicei acest fel de argumente apelează la un sens tiranic al «ordinii», care a fost folosit întotdeauna la îngrădirea oamenilor în rolurile lor «naturale». În spatele oricărui fapt care pretinde că este «adevărul» sau că «aşa stau lucrurile», de obicei se ascunde o structură a puterii.
f
În termeni anarhişti, monogamia este una dintre cele mai slăvite ierarhii din natura umană: ea plasează acea personă «specială» în vârful ierarhiei tale de priorităţi (importanţe) şi retrogradează toate celelalte relaţii la nivel de mai puţin intime, mai puţin importante în ceea ce priveşte prioritatea. «Eşti al meu» este cel mai înalt stadiu al posesiunii şi cea mai înaltă limitare posibilă a libertăţii. Ca anarhistă ştiu că nu vreau să mă simt limitată în exprimarea mea sentimentală de obiceiuri, tradiţii, obligaţii şi nu mi-ar plăcea să ştiu că cei pe care îi iubesc îşi limitează sfera acţiunii şi sentimentele din aceste motive. Daca i-aş iubi cu adevărat aş vrea ca ei să găsească împlinirea şi libertatea maximă. Jos cu obligaţia, jos cu posesiunea!!

Controlul sentimental, pe care îl exercită regulile monogamiei, poate că nu este foarte evident sau pus pe hârtie undeva (decât în cazul căsătoriei), dar reprezintă totuşi o metodă eficace de limitare şi control asupra libertăţii oamenilor. Majoritate relaţiilor «normale» se bazează pe constrângerea presupusă a unui contract de monogamie – că a «înşela» este ceva greşit, ceva rău şi înseamnă că nu mai iubeşti acea personă, că cel ale cărui sentimente s-au schimbat, nu mai iubeşte şi va fi învinuit.

Jos cu lipsa sentimentelor!

Nu este surprinzător faptul că cuvântul «monogamie» rimează cu cel de «monotonie». În termeni sentimentali, monogamia este caracterizată de lipsuri – ea limitează toate celelalte relaţii care nu sunt definite ca «relaţia», fixează restricţii (graniţe) de intimitate cu ceilalţi, ceea ce înseamnă că ne simţim vinovaţi dacă depăşim această limită şi ne simţim îndepărtaţi de «celălalt», de «jumătatea noastră». Limitează ideile noastre despre intimitate şi categorizează ideile noastre despre dragoste, astfel plasăm toată această importanţă asupra sexului şi negăm toate celelalte modalităţi de a arăta dragostea; în acelaşi timp pune toată această presiune pe relaţiile noastre sexuale, ca şi cum având relaţii de intimitate sexuală cu cineva automatic le determină complet răspunzătoare pentru toate aspectele sentimentelor tale. Aceasta este o presiune enormă pe care o singură persoană nu ar putea să o suporte. «Eşti totul pentru mine» este declaraţia supremă a co-dependenţei, a lipsei de preţuire a sinelui. Trebuie sa fii sigur pe tine mai întâi, astfel încât oricine ar veni ulterior ar fi «cireaşa de pe tort».
Pentru imaginaţie şi împotriva standardizării !!

Structura monogamiei neagă structurile alternative ale comunităţii şi extinde atomizarea societăţii astfel încât ne cuplăm în perechi şi ne ascundem de restul lumii în cupluri, protejându-ne sentimentele, încercând să le forţăm să nu se schimbe. Ne determină să ne rănim unul pe celălat când inevitabila tranziţie şi schimbare a tuturor lucrurilor face ca sentimentele faţă de acel «singurul» să se schimbe, când inevitabil nu putem respecta acea promisiune de a iubi şi de a fi fidel unei singure persoane pentru toată viaţa. Promisiunea monogamiei este încercarea de a nu urma liber imediatele noastre dorinţe, o încercare de a sufoca şi de a îngheţa un sentiment care se rezumă doar la context, la moment, la a face o promisiune pentru veşnicie pe care nu o poţi garanta.

Idei preconcepute cum ar fi – a trăi fără monogamie înseamnă a fi singur, sunt argumente ale celor care nu au imaginaţie. Pot folosi exemplele multor oameni pe care îi cunosc, care au relaţii de monogamie, pentru a demonstra că monogamia nu este răspunsul la această problemă. Ca anarhistă, nu caut numai o reacţie la ceea ce critic (monogamia), ci o alternativă radicală («dragoste radicală» şi comuniune) care poate transforma complet relaţiile de dragoste, de suport emoţional şi intimitate.

Când vorbesc despre «dragoste radicală» nu mă refer doar la respingerea monogamiei, ci mai ales la a radicaliza toate relaţiile din viaţa ta, oferind şi primind mai multă dragoste, şi nu mai puţină. Mă refer la a reflecata asupra cine/ce beneficiază de aceste limite (graniţe) şi cum putem avea relaţii, mai împlinite, mai puţin distruse, mincinoase şi încordate, în viaţa noastră, orice fel de relaţii cu prieteni, familii, iubiţi.

Deci nu mă refer numai la sex, la relaţii multiple şi «polyamory», mă refer la încercarea de a transforma şi revoluţiona întreaga noastră abordare sentimentală. Cu siguranţă nu sunt adepta înşelării partenerilor pentru a fi «mai radical» sau să îi răneşti pe cei pe care îi iubeşti ori să îi calci în picioare în goana individualistă după plăcerea absolută pentru tine însuţi. Vorbesc despre faptul de a pretinde libertate pentru tine şi, de asemenea, garantarea acestei libertăţi celor pe care îi iubeşti, despre a avea pretenţia sincerităţii de la tine însuţi şi de la cei pe care îi iubeşti. Din punctul meu de vedere, chiar dacă adevărul este mai dureros, dacă asta presupune o viaţă de sinceră dorinţă şi interacţiuni mai autentice cu oamenii, acesta este un preţ pe care sunt dispusă să mi-l asum. Durere mai degrabă decât o obligaţie neplăcută !!!

Sentimentul de frică este un alt element care stă la baza compromisului monogamiei, frica de a fi rănit, încercarea de a limita necunoscutul, mitul conform căruia chiar am putea limita sau controla viitorul. Frica singurătăţii şi a respingerii. Într-o structură alternativă a dragostei radicale, aceste sentimente nu ar fi nici pe departe atât de importante când o relaţie sexuală se termină, pentru că am încerca să ne sprijinim nu numai pe o singură persoană pentru tot suportul emoţional, stimă de sine etc. Nu ne-am limita relaţiile (familie, „prieteni” etc.) din cauza acestei relaţii din vârful ierarhiei, deci ar fi mult mai greu să ne simţim singuri, neiubiţi, să simţim lipsa intimităţii.

Sfaturi practice

Încercarea de a respinge programarea monogamiei nu este o treabă tocmai uşoară, având în vedere nivelul bombardării propagandei monogamiste şi slăvirea monogamiei în religie, în structurile legislative şi cele sociale. Totul este structurat pentru oameni în perechi şi tot ce văd la TV şi în reviste (ca şi promovarea normalităţii sexuale şi a heterosexualităţii) este promovarea monogamiei romantice. Perpetuarea scopului de a-l găsi pe „cel ales” ca scop al vieţii.

De asemenea, nu este un lucru uşor ceea ce se cere pentru a duce o viaţă cu dorinţe libere, dragoste sinceră şi nelimitate tipuri de relaţii intime cu un număr nelimitat de oameni (din nou, nu este vorba numai despre sex). Este nevoie de putere, stimă de sine, înţelegerea sinelui.
În ceea ce priveşte în mod specific relaţiile sexuale, una dintre principalele apărări ale monogamiei în relaţiile sexuale este sentimentul de „gelozie”. Acesta este un sentiment pe care nu îl consider inevitabil şi natural; după cum am mai spus, am o neîncredere inerentă în tot ceea ce se presupune a fi „natural” sau „înnăscut”. Când sunt atinsă de gelozie, ceea ce mi se întâmplă frecvent, trebuie să-mi controlez sentimentele şi să conştientizez că asta este din cauza problemelor mele şi nu este vina persoanei pe care sunt geloasă. De asemenea, îmi readuc aminte că relaţia celui pe care îl iubesc cu altcineva nu are nici un impact asupra relaţiei mele cu ei (decât poate timpul).

Cel mai important este deprogramarea acestor gânduri din capul nostru, care ne fac să universalizăm sentimentele trecătoare şi ne face să vrem să le forţăm să devină eterne. Ceea ce ne face să credem că dacă cineva poate avea sentimente de dragoste pentru altcineva, nu le poate avea şi pentru noi, că dacă avem sentimente de dragoste pentru cineva, nu putem avea relaţii de intimitate cu altcineva. Trebuie să deprogramăm aceste gânduri care ne fac să ne bazăm pe o singură persoană pentru toate trăirile noastre emoţionale şi de intimitate şi să investim toată lumea noastră în ele. În acelaşi timp, trebuie să dezvoltăm comunităţi de suport emoţional şi deschise, care contrazic ierarhiile şi care să ne permită să dezvoltăm relaţii minunate, sincere şi fără temeri cu oamenii din viaţa noastră.

Sunt adepta acestor schimbări nu pentru că nu sunt de acord cu romantismul, ci pentru că vreau mai mult, vreau o viaţă plină de intesnsitate, sinceritate şi farmec, o viaţă fără obligaţii, fără neplăceri şi relaţii lipsite de pasiune. Definiţia din dicţionar a romantismului este: „ataşarea sau implicarea emoţională arzătoare dintre oameni; dragoste” şi „un ataşament, o fascinaţie sau un entuziasm puternic, câteodată trăit pentru o perioadă scurtă de timp”.

Trăiască romantismul!

Sunt adepta acestor schimbări a relaţiilor nu doar pentru că cred că actualul status-quo, unde gelozia şi sentimentele de posesiune nu sunt puse sub semnul îndoielii şi sunt presupuse a fi naturale şi, deci, singura cale, ci deoarece cred că într-un alt context, am putea fi ceea ce vrem să fim. Cred că „natura” umană este pe atât de nelimitată pe cât sunt contextele posibile de a trăi. Şi cer libertatea de a încerca şi de a o transforma pe a mea.

Pentru o schimbare liberă a sentimentelor!!!
Trăiască romantismul şi jos cu monotonia!!!
Împotriva obligaţiilor neplăcute şi pentru nesiguranţă!!!

Surse:
Wendy O. Matik, Redefining Our Relationships, http://www.wendyomatik.com
Dossie Easton & Catherine A. Liszt, The Ethical Slut: A Guide to Infinite Sexual Possibilities.